Am devenit curajos cica. M-am decis sa ma duc, pe cat posibil, cu bicicleta la serviciu.
Mi-a dat un prieten cu titlu de incercare (mersi Forin!) o bicla. Am bibilit un pic la ea sa o fac pe gustul meu si azi a fost marea incercare.
Pe la 8 si 20 am coborat din bloc si cu mici zgaltaieli (m-am dezobisnuit de pedalat) am luat-o la drum. Jur ca n-am vazut in viata mea atatia rahati de caine pe trotuar. Bai nene, parca la fiecare 4-5 metri o dihanie d-asta isi lasase urma.
Ma rog, scartz scartz la pedale si dau de primul caine. Fir-ar mama lor de caini, daca mai eram milos cand ziceau astia de eutanasie, acum s-a terminat. Cam 6 au incercat sa-si infiga coltul in gamba subsemnatului. Din vreo 8.
In rest toate bune si frumoase cica. Pe trotuar o mareata lipsa de piste de bicle, iar unde erau erau facute intr-o mare scarba. Era sa dau peste un nene ca mi-am pierdut echilibrul. Cu masinile inca n-am avut ciocaneli, ca n-am mers pe strada.
In total 40 de minute. Eu zic ca merita. E cam la fel cu masina, si mai lent cu metroul.
Sa vedem acum daca ma tin picioarele.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment