Bancpost at it's finest

Am (datorita muncii) cont la Bancpost, impreuna cu serviciul de ebanking activat.

Nu pot sa zic ca sunt teribil de entuziast cu privire la serviciile bancii, dar in general sunt ok. Numai ca azi ma lovesc de o problema: am de platit o factura. O chestie usor de facut atunci cand poti sa intri pe ebanking. Numai ca eu nu pot, ca-s bolovan si mi-am uitat parola.

Zic: Na, bine. Hai sa sun la call-center sa mi-o reseteze.
Pun mana pe telefon, formez numarul si-mi raspunde o domnisoara. Ii spun de problema si ma intreaba daca mai am parola initiala, de la deschiderea ebanking. Acum eu stau sa ma intreb: avand in vedere ca am fost obligat de cel putin o data sa o schimb, parola veche de ce mai are valoare pentru ei? Se poate accesa contul cu ea si dupa ce am schimbat-o?

Evident, nu o mai am. Pe email nu e, deci presupun ca ar fi acasa pe o hartie pe undeva.

Am intrebat-o daca nu mi-o poate reseta avand in vedere ca-i pot confirma orice informatie referitoare la detinatorul contului. Numai ca mi-a spus ca nu se poate, ca trebuie sa ma duc intr-o agentie.

Sincer, mi se pare o idiotenie. Avand in vedere ca pot dovedi ca-s detinatorul contului, furnizandu-le orice informatie (mai putin parola veche, evident), avand in vedere ca au adresa mea de email in sistem, ca doar au grija sa-mi trimita spam, oare de ce nu o merge sa-mi reseteze prostia aia de parola pe email? Ca oricum doar cu ea nu am ce face, mai imi trebuie si token-ul.

Absurdistan.

Aventuri cu bicicleta

Azi m-am dus iar cu bicicleta la munca.

Si am observat ceva: lumea merge fix pe mijlocul trotuarului. Nu conteaza ca e loc destul sa mearga si pe laterale. Nu, ei sunt invatati fix pe mijloc.

O cucoana era cu javra dupa ea. Care se caca in voie pe trotuar. A fost putin contrariata cand i-am zbierat: "strange-i cacatii, cucoana". Mai mult ca sigur era convinsa ca nu ma adresez ei.

Se da una jos din masina cu care venise (era pasager). Pune capul in pamant si o ia la pas. Evident, pun frana si zbier "alo, alo". Ea nimic. Eu: "Cucoana, beleste ochii pe unde mergi".
Ea abia atunci ridica privirea, cand deja era sa ne imbratisam. Eu cu ea, ea cu coarnele biclei in mecla.

Acum 2 minute am venit din fata cladirii unde un tinar cu tatal lui se uitau foarte "agresiv" tragand de ea la tzoacla mea. Ca cica i-a furat-o din balcon de la etajul 4. Ca e sigur bicla lui. Mda, deci hotul a coborat pe frangie de la etajul 5 la etajul 4, i-a fortat termopanul, i-a furat bicla (care a iesit ca unsa cu vaselina prin geam) si i-a carat-o inapoi pe sfoara sus (sau a coborat-o cu aceeasi sfoara jos). Bai, ma lasi?

S-a tampit lumea, maica.

Cu bicicleta la munca

Am devenit curajos cica. M-am decis sa ma duc, pe cat posibil, cu bicicleta la serviciu.
Mi-a dat un prieten cu titlu de incercare (mersi Forin!) o bicla. Am bibilit un pic la ea sa o fac pe gustul meu si azi a fost marea incercare.

Pe la 8 si 20 am coborat din bloc si cu mici zgaltaieli (m-am dezobisnuit de pedalat) am luat-o la drum. Jur ca n-am vazut in viata mea atatia rahati de caine pe trotuar. Bai nene, parca la fiecare 4-5 metri o dihanie d-asta isi lasase urma.

Ma rog, scartz scartz la pedale si dau de primul caine. Fir-ar mama lor de caini, daca mai eram milos cand ziceau astia de eutanasie, acum s-a terminat. Cam 6 au incercat sa-si infiga coltul in gamba subsemnatului. Din vreo 8.

In rest toate bune si frumoase cica. Pe trotuar o mareata lipsa de piste de bicle, iar unde erau erau facute intr-o mare scarba. Era sa dau peste un nene ca mi-am pierdut echilibrul. Cu masinile inca n-am avut ciocaneli, ca n-am mers pe strada.

In total 40 de minute. Eu zic ca merita. E cam la fel cu masina, si mai lent cu metroul.
Sa vedem acum daca ma tin picioarele.