Aseara am visat-o. Ne plimbam de mana, totul era bine intre noi.
Eram undeva pe un drum de tara, un drum pietruit, mergeam impreuna, zambeam, eram fericit. Afara era cald, o zi frumoasa de vara, in jurul nostru iarba si flori, cativa copaci. Nu-mi aduc aminte daca erau pasari, stiu ca se simtea un parfum de poiana de munte.
Nu stiu ce inseamna asta, nu prea cred in analiza viselor. Dar in mine au renascut doua sentimente:
bucuria de a o vedea si tristetea ca nu suntem impreuna.
Nu am mai intalnit-o de multe zile. Mi-e dor.
Stie cineva cum as putea sa visez altceva? Tu, Anonimule, stii?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Deocamdata n-ai cum sa visezi altceva.
ReplyDeleteGandurile iti sunt invadate de ea, mintea are un singur obiect. Mai trebuie sa astepti. Intai sa te vindeci, sa-ti cureti interiorul de ce-a lasat supurand acolo. Nu zic s-o renegi. N-ai cum. Si nici de ce. Fiindca impreuna cu ea si datorita ei ai simtit. Clipele frumoase iti stau marturie. Pe acestea le vei pastra mereu.
Insa, va veni un momoent in care vei privi detasat. Acela in care o alta ea isi va face aparitia. Si asta nu e nici improbabil, nici imposibil. Doar imprevizibil. Asa ca spera.
Dar savureaza si momentele acestea de tanjire dupa ceva ce nu mai ai. Sunt de nerecreat. Cu timpul isi pierd intensitatea.
Iar fiecare ea din viata noastra, fiecare despartire ne aduce mai aproape de acea Ea, care, poate e numai una. Astfel suntem liberi sa o intalnim. Asadar, bucura-te. Poate-i mai aproape decat iti inchipui. Sau fie chiar departe, atunci cand o vei intalni, bucuria va fi direct proportionala cu asteptarea. Poate chiar mai mare.
Pentru mine, atunci, ea era Ea. Ii spuneam uneori Sunshine, imi facea ziua frumoasa, ca o dimineata superba.
ReplyDeleteImi dau seama ca nu avea aceleasi sentimente pentru mine. Altfel nu ne-am fi indepartat asa cum s-a intamplat. Poate ca daca si sentimentele ei ar fi fost mai puternice am fi putut amandoi sa facem relatia sa mearga, in ciuda problemelor aparute. Eu in mod sigur mi-am dorit asta. Dar uneori, din pacate, nu se intampla ceea ce ne dorim.
Stau si ma intreb uneori daca se gandeste la mine. Daca ii e dor de mine, de ceea ce am avut impreuna, daca are vre-un regret. Ma mai intreb daca oare n-ar vrea sa incercam sa reconstruim ce incepusem. Si pe urma imi dau seama ca degeaba stau si ma intreb lucurile astea, pentru ca oricum nu voi avea un raspuns.
Stiu ca timpul vindeca orice rana. Dar mai stiu ca timpul indeparteaza oamenii ce nu se vad. Dar din pacate n-am cum sa impac si capra si varza. As vrea sa fiu iar o parte din viata ei dar n-as putea ca prieten. Nu as putea sa stiu ca o strange altul in brate, ca alte buze le saruta pe ale ei. Desi sunt constient ca e o realitate ca se va intampla.