Toti cunoastem senzatia picaturii de apa ajunsa taman pe crestetul scafarliei.
Ce nu inteleg eu e cum de se face ca in momentul in care treci pe langa o cladire si vezi ca picura apa incepi metodic:
- te uiti in sus, sa vezi de unde picura
- te uiti in jos, sa vezi unde picura
- o iei la slalom printre balti si picaturi incercand sa nu te uzi
Ironia e ca dupa ce faci pasii astia in 99% din cazuri ultima picatura cade fix in crestet sau si mai rau, pe spate.
A naibi picatura...
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
:)) Cand am vazut titlul, credeam ca urmeaza ceva filosofic. Cu uitatul in sus si in jos, e la fel ca atunci cand urmaresti groapa pe sosea ca sa nu dai in ea - si te uiti asa atent ca o nimeresti. :)
ReplyDeleteMai trebuie sa mai dansezi, Fritz!:))
ReplyDelete